Ma quando uscì era troppo tardi, la tormenta di neve aveva fatto aumentare la neve ed era impossibile tornare a piedi nelle baracche. Sali su una motopala e iniziò a togliere montagne e montagne di neve nella speranza di crearsi un varco, ma la neve vinceva sempre, man mano che si liberava la strada, un nuovo manto bianco la ricopriva e sembrava non esserci speranza. Dopo ore di faticoso e frenetico spalamento Nino riuscì con la sua motopala a crearsi un misero varco e raggiungere le baracche ormai sepote dalla neve. Quando mi raccontò questa storia, cominciai a sentire molto freddo e sentii l'esigenza di riscaldarmi con un bel cinquantino. A te Nino l'Africano dedico questi versi:
Focu e gelu nta li manu
chistu è Ninu l'Africanu
di ntall' Africa all'Islanda
lu so cori nun si scanta,
a furriàrisi lu munnu
s'addunà di quant'è tunnu
a scavari ngalleria
si nsignà la so mastrìa
Chistu è Ninu l'Africanu
nurmalissimu cristianu
pi vuscarisi lu pani
si nn'ha ghiutu a banni strani.
Nfunnu nfunnu a galleria
travagghiannucci pi misi
nn'ha nisciutu pi magìa
pi turnari au so paisi.
Unni friddu nivi e gelu
cumannavanu lu celu
iddu stava ngalleria
pi scavarisi na via,
quannu scatta la sirena
annunziannu na turmenta
senti vuci di na pena
iddu ancora nun l'attenta.
La so miccia nta la manu
lu tratteni dda luntanu
è lu tempu d'addumari
iddu ancora un pò scappari,
pigghia focu la so miccia
s'arripara nta na nicchia:
fu vulata di faìddi
ca parianu centu stiddi.
Ora è sulu e scuraggiatu
li bbarracchi a centu metri
e la nivi avìa nfurzatu
arrivannu a quattru metri,
di ddu tunnel affacciannu
aggiarnià pi la viduta
era biancu lu so dannu
nta dda nivi assai caduta...
Acchianà nta a motopala
pi livari dda muntagna
e la nivi ancora un cala
a spalalla un ci guadagna,
manu a manu chi cugghìa
dda la nivi nun finìa:
mantu biancu ca nun cala
nun ci pò la motopala!!
Na nuttata di spalàri
e arrivà nta li bbarracchi
bisugnusu di quadiari
li so ossa troppu fracchi,
nta na notti di turmenta
cu la nivi ca nun lenta
nta dda terra di l'Islanda
lu so cori nun si scanta.
Chistu fici l'Africanu
chi ncuntravi a lu Smeraldu,
barriceddu di lu Chianu
unni và la sira tardu,
si pigghiava lu grappinu
ca è chiamatu cinquantinu
pi lu prezzu vasciuliddu
ca ci fannu sulu a iddu.
Vincì Ninu l'Africanu
contru un friddu disumanu
e scampà di n'avvintura
nta na terra di furtùra,
manu a manu chi parrava
lu grappinu cci calava
e ddu friddu malantrinu
lu vincì c'un cinquantinu.
(Ezio Spataro)