3 agosto 2011

Ciru Uastedda


 













Ciro Guastella, marinese emigrato negli Stati Uniti d'America, quest'anno è tornato a Marineo, attraversando come dice lui "La Grande Naca" dell'Oceano. A lui voglio dedicare questi semplici versi:



Ora affacciu 
na menza rancatedda
e viu nta la chiazza 
si c'è Ciru Uastedda,
passà la granni naca
di lu mari
e ora è lu tempu 
ca si voli arripusari


lu viu nta lu bar 
ca si pigghia na granita
liggennu lu giurnali 
spinziratu,
è semplici e tranquilla 
la so vita:
la vita di emigranti 
riturnatu


Lu tempu 
scurri lentu 
nta Sicilia
e iddu nun cerca 
nè casa nè mubìlia
li strati du paisi 
su a so casa
e quannu cci camina 
si li vasa


Scrivennu lu so libbru 
a Santu Ciru
si misi allura 
m'periculu di tiru
cusà quali corda 
avìa tuccatu
pi fari ncazzari 
u comitatu..


forsi chiddi 
troppu arrinisciuti
sintennu 
ca la corda avìa vibratu
foru tutti nzemmula
iunciuti
pi diri ca la corda 
avìa stunatu.

 
L'Amedica sfarzusa 
nun lu tocca
cu sordi 
troppu facili di ciocca
nun vinni comu certi amidicani
lucenti 
comu l'oru di baggiani


Nun ci su sordi 
nun ci su tesori
pi fari lucintizza 
nta lu cori
quannu ha nenti 
e tuttu pò dari
ogni zutticedda 
diventa comu mari


Ora Ciru 
mi fa beneficenza
d'aviri ancora ccà
la so prisenza:
si passu a n'atra rancatedda
macari ncontru arrè 
Ciru Uastedda.


(Ezio Spataro)