Ciro Guastella, marinese emigrato negli Stati Uniti d'America, quest'anno è tornato a Marineo, attraversando come dice lui "La Grande Naca" dell'Oceano. A lui voglio dedicare questi semplici versi:
Ora affacciu
na menza rancatedda
e viu nta la chiazza
e viu nta la chiazza
si c'è Ciru Uastedda,
passà la granni naca
di lu mari
e ora è lu tempu
passà la granni naca
di lu mari
e ora è lu tempu
ca si voli arripusari
lu viu nta lu bar
ca si pigghia na granita
liggennu lu giurnali
liggennu lu giurnali
spinziratu,
è semplici e tranquilla
è semplici e tranquilla
la so vita:
la vita di emigranti
la vita di emigranti
riturnatu
Lu tempu
scurri lentu
nta Sicilia
e iddu nun cerca
e iddu nun cerca
nè casa nè mubìlia
li strati du paisi
li strati du paisi
su a so casa
e quannu cci camina
e quannu cci camina
si li vasa
Scrivennu lu so libbru
a Santu Ciru
si misi allura
si misi allura
m'periculu di tiru
cusà quali corda
cusà quali corda
avìa tuccatu
pi fari ncazzari
pi fari ncazzari
u comitatu..
forsi chiddi
troppu arrinisciuti
sintennu
sintennu
ca la corda avìa vibratu
foru tutti nzemmula
foru tutti nzemmula
iunciuti
pi diri ca la corda
pi diri ca la corda
avìa stunatu.
L'Amedica sfarzusa
nun lu tocca
cu sordi
cu sordi
troppu facili di ciocca
nun vinni comu certi amidicani
lucenti
nun vinni comu certi amidicani
lucenti
comu l'oru di baggiani
Nun ci su sordi
nun ci su tesori
pi fari lucintizza
pi fari lucintizza
nta lu cori
quannu ha nenti
quannu ha nenti
e tuttu pò dari
ogni zutticedda
ogni zutticedda
diventa comu mari
Ora Ciru
mi fa beneficenza
d'aviri ancora ccà
d'aviri ancora ccà
la so prisenza:
si passu a n'atra rancatedda
macari ncontru arrè
si passu a n'atra rancatedda
macari ncontru arrè
Ciru Uastedda.
(Ezio Spataro)