29 ottobre 2010

Lu travagghiu


Si ti cerchi lu travagghiu,
a Marinè e nta lu so raggiu,
senti diri troppu spissu
lu to postu nunn'è chissu!

Si travagghi in umiltà,
nun l'ha cchiù la dignità,
cu li sordi chi ti dunanu,
mancu luci cchiù s'addumanu.

Pi paari la bulletta,
tu ta fari na culletta,
si ti tagghianu la luci,
po spirdari e ittari vuci.

Si aumenta la munnizza,
la to peddi ancora arrizza,
si lu latru arriva e scassa
pigghia nenti e nenti lassa.

Si cci dici a cocchi amicu
sugnu granni e ancora un spicu,
iddu allura ti lu dici,
"fuvi fissa ca un lu fici?
 
nta lu trenu avia acchianari,
stu paisi avia lassari,
mi nni ia nta u continenti,
senza sordi e senza nenti!"

Già cent'anni hannu passatu,
quanta genti nn'ha lassatu,
emigranti assai parteru,
pari un cuntu e mmeci è beru.


(Ezio Spataro)

25 ottobre 2010

Quannu m'allavancavi di la muntagna


Na vota avìa la smània
d’acchianari li muntagni,
e lu mutivu nunn’era
di iri a cogghiri castagni,
lu me abbentu era chiddu
d’arrivari nta lu pizzu,
m'assittava nta la punta
e sintìa lu trimulizzu.

Sempri sapìa acchianari
mi sintia d’aviri l’ali,
ma na vota un fu accussì
e lu pedi misi mali,
sciddicavi nta li rocchi
sbattennu li me anchi,
nta lu scantu e nta l’affannu
vidìa sulu li sbalanchi.

Pi frinari la caduta
lu me pedi si sbutà,
lu duluri chi sintivu
lu giurnali un lu cuntà,
io chiancìa e m’arrancurava
comu agneddu a lu macellu,
e ora ca lu cuntu
unu arridi e pari bellu...

La “Muntagna di li Cani”
la chiamavanu li genti,
e io di nicu e nicu
la taliava e un facìa nenti,
ma di granni, io dicìa,
un gniornu ccè cchianari,
accussì vinni ddu iornu
e fu l'ura di pruvari.

Quannu vinni l’elicotteru
e mi isaru cu la corda,
sutta mia vitti l’abissu,
 ormai cu si lu scorda..
lu giurnali si nfurmà
e di lu fattu scrissi,
lu ritagghiu iu mi fici
cu sà tu nun ci cridissi.

(Ezio Spataro)

24 ottobre 2010

Dialugu tra mia e Petru Fudduni



Io:
Petru Fudduni ca tagghi la petra
e di la vita tu fusti pueta,
dimmi s'è giusta la strata e la meta,
o siddu esisti na stella cometa.

Petru Fudduni :
Oh picciutteddu di Brannu
quali meta tu va circannu?
L'essiri umani sti cosi un li sannu,
quali cometi vi iti nsunnannu?

Nzoccu po fari è scriviri versi
cu la spiranza ca un gnissiru persi
ma la cometa chi tu va circannu
nun cumparisci chiamata a cumannu

Eziu Spataru :
Iu ti ringraziu pueta Fudduni
ca di la vita saggizza mi duni
e miditannu sti santi paroli
a disprizzalli lu cori nun voli.

Re Salamuni vulia la saggizza
iu di li rimi dumannu spirtizza
tu ca si umanu e nun si divinu
di stu talentu po dari lu vinu?

Petru Fudduni :
Oh picciutteddu pi cu mi pigghiasti,
pi lu Santissimu e gran Redenturi?
Certi pritisi chi tu m'avanzasti
su a discriziuni di nostru Signuri!!

Tu m'addumanni d'aviri spirtizza
nta la materia di scriviri versi
ma ti lu dicu ca è sulu munnizza
a parauni di chiddu chi persi

Quannu murivi lassavi lu munnu
riccu di vita e di maravigghi
rima quatrata e versu rutunnu
lassi ogni cosa e nun la ripigghi.

Tu ca t'illudi d'aviri truvatu
la rima forti ca leva lu ciatu
sentimi bonu e senti chi dicu
ca centu rimi nun vannu na ficu..

(Ezio Spataro)

23 ottobre 2010

Quannu mi partivi pi smacchiari lu violu


Stannu a un vecchiu libru di un dutturi Saracinu,
a tempi antichi surgia un casteddu sutta lu Pizzu Parrinu,
allura mi ncignavi pi circari li ruini,
e m’armavi di strumenti partennu a manu chini.

Acchianavi a la Costa Madonna cu la pala e cu lu picu,
lu cavudu era forti e mi sintia moddu comu na ficu,
ma lu mutivu chi mi spincia era assai cchiù forti
ca si truvava la prima petra si grapianu tutti li porti.

Certi cristiani anziani parravanu di un violu
ca partennu di la Madunnuzza arrivava a primu volu,
facia pigghiari di l’accurzu caminannu a pedi chianu,
p’arrivari nta lu puntu unni si vidia lu Giurgintanu.

Quannu ivi pi taliari nun si putia cchiù caminari
l’erba avuta avia crisciutu nfinu a lu violu cummigghiari
e la frasca spinusa mi fici scuraggiari,
ca mi puncia unn’egghè e dintra appi a turnari.

E siccomu li ruvetta la facianu di patruni,
lu iornu doppu cci turnavi cu lu furbiciuni,
si c’era di smacchiari nun mi cunfunnia,
pi farimi lintari m’avianu a sunari la ngunìa.

La sira arrivavi dintra stancu e cu la bòria,
na iurnata di travagghiu passata pi la glòria.
A me matri giustamenti la cosa un ci piacìa,
e sempri na cosa avia di diri e mi dicìa:
cu aviri sempri a Brannu lu tirrenu di zappari,
ti nni va a li banni scogniti pi ghiri a smacchiari.

Pi truvari lu casteddu sirbì la me mastrìa?
Lu me cummincimentu forsi era na fuddìa,
lu suduri chi ghiccavi serbi sulu a sta poesìa,
ti la leggi, ti l’arridi e la testa si sbarìa.

(Ezio Spataro)

18 ottobre 2010

La cacata a Brannu



















Si li cristiani avissi attintari
sempri a Brannu avissi a cacari
putissi fari fumeri a palati
vinissiru muschi a granni fulati

Chissu è lu mmmitu chi veni di fari
"va caca a Brannu e nun ti firmari"
cu dici a gran vuci sta bedda parola
s'allenta lu pisu e di nterra pò vola

Pi quantu riguarda la me pinsata
mi piaci lassari na bedda cacata
a cielu apertu, la pampina n'manu
li muschi si partinu di lu Cutranu

Mancannu la pampina afferru la petra
cu senti lu fetu si ferma e s’arretra
si assummu li strunza di la me vita
pozzu inchiri Brannu e la Suvarita


(Ezio Spataro)
 

Pedi Cutulinu



Aiu un pedi ca puru c'azzoppa
fà chiossà strata d'un muturinu,
pi caminari vincissi la coppa
vai luntanu e mi sentu vicinu.

Di lu me pedi qual'è la natura?
E' na dumanna chi spissu mi fazzu,
a fari strata nun tegnu paura,
quannu caminu nun sentu lu sfrazzu!

Si mi dicissiru: "va a lu Cutranu"
pigghiassi trazzeri e tinti viola,
ncapu lu focu cci mettu la manu,
comu un cuteddu lu pedi s'ammola!

Aiu na nciuria e sempri la portu
comu na navi si porta la vela,
ora di vivu e puru di mortu
mi dicinu "pedi di Compostela"

Pi ghiunciri lestu a lu Pizzu Parrinu
cci acchianu davanti e affruntu la lista,
di sta manera lu sentu vicinu,
si nun l'attrovu mi mmentu la pista.

Viu li muntagni di Calamigna
e d'acchianari mi veni la mpigna,
di na scalata mi veni ddisiu,
quannu cci pensu nirbusu passiu.

Vidennu lu cozzu di la Ramusa,
subitu penzu a comu scalari,
di stu pinzeri la testa è già fusa,
nta cocchi modu s'avissi acchianari.

Vaiu luntanu e mi sentu vicinu,
tegnu l'azzardu di cu è cutulinu,
quant'è la strata nun tegnu lu cuntu,
a cocchi banna sicuru ca spuntu!!

(Ezio Spataro)

13 ottobre 2010

Metropolitanu


La matina quannu nesciu
arrivari un ci arrinesciu,
lu travagghiu è assai luntanu,
a n'atra punta di Milanu..

Pigghiu tram e autobussi
ncontru slavi e puru russi,
ci su turchi e filippini,
mussulmani e magrebini.

Ci su fimmini tatuati
cu li panzi scummigghiati,
cci arrifisca lu vuddicu
e atri cosi ca un vi dicu...

E dda metropolitana,
chidda è comu na buttana,
supra a idda trovi a tutti,
genti onesta e farabutti.

Stamu tutti troppu stritti
ci capemu schitti schitti,
c'è cu ammutta e si lamenta
e la fudda ancora aumenta.

C'è cu leggi lu romanzu
e vulissi ca mi scanzu,
cci disturbu la lettura,
a tuccallu ha stari accura.

La firmata di Cadorna
mi fa nesciri li corna,
e mi futtinu lu largu
si mi vidinu in letargu.

Si ti fermi a Primaticciu
lu to scinniri è un capricciu,
quanta genti chi t'assali
ca vulissi aviri l'ali.

Quannu arrivu a lu travagghiu
viu lu roggiu e nun mi sbagghiu,
mi squagghiaru un ura e menza,
unu sbiella si ci penza..

Lu me viaggiu giornalieru
si firmà , un mi pari veru!
Nun mi sentu cchiù cristianu
sugnu metropilatanu!!

(Ezio Spataro)

12 ottobre 2010

Acidduzzu














Quando ero ragazzino, una domenica mattina andai con mio padre al mercato di Ballarò. Passammo in una piazzetta dove si mettevano i bracconieri venditori di uccellini. C'erano 50 uccellini, anche fino a 100 tutti in una stessa gabietta.
Alcuni di questi uccellini si dibbattevano sbattendo contiunuamente il becco sulle sbarre della gabbia, il loro becco diventava sanguinante a forza di sbattere, e sembrava che volessero forzare le sbarre per liberarsi e spiccare il volo. Ma quella mattina successe una cosa inaspettata! Comprai uno di quegli uccellini, e quando arrivai a casa, me lo misi in mano, aprii il pugno e l'uccellino rimaneva li fermo, anzichè spiccare il volo...
Allora lo presi e lo lancia fuori all'aria aperta,soltanto allora l'uccellino capì che se non voleva schiantarsi al suolo, avrebbe dovuto cercare di agitare le ali e volare....



Acidduzzu ca ngagghiasti
nta li riti tradituri
lu desertu tu lassasti
cu li razzi migraturi

Comu fu ca tu passasti
e li riti nun vidisti?
Troppu bonu u to pinsari
ca unn'egghè sapii vulari.

T'arrimazzi nta la argia
cu lu beccu nsanguliatu
la to scerta nun fu saggia
d'arristari dda ngagghiatu

troppu vasciu tu vulasti
unni consanu li riti
nta sta trappula ammucciata
ca fa tutti scimuniti

Ora vegnu e ti la dugnu
na spiranza scanusciuta
iu t'afferru nta lu pugnu
e lu grapu a to nsaputa

Ma t'arresti ancora fermu
ti scurdasti ca vulavi
si nisciutu di lu nfernu
ma nun movi ancora l'ali.

Nun ci cridi ca davanti
c'è lu munnu ca t'aspetta
avi assai ca cchiù nun canti
stannu dintra a la gabietta..

Nta lu cielu ora ti eccu
e ribatti li to ali
si cci teni a lu to beccu
ta nsignari arrè a vulari.

(Ezio Spataro)

6 ottobre 2010

La racina si mancia a ringu



A ringu si mancia la racina,
a lu cocciu nun ti cci appricari,
nunn'essiri di vucca troppu fina,
di chiddu c'avi coccia di scartari.

Sta nzulicedda pigghiata di culuri
sutta lu suli si fici li so uri,
a masticalla la senti zuccherina,
senti nta la vucca lu meli chi camina.

Biunna e sansera na vota pinnuliava,
di nta la preula la rappa un si tuccava,
coccia a lu suli pigghiavanu culuri
nun canuscennu la morti e lu duluri.

E pi cummattiri contru l'acquazzina
na nsurfarata ci fici d'armatura,
cci l'attaccaru quann'era assai matina
prima ca menziornu ci iccassi la calura.

Prima ca la rappa pigghiassi la so vita
manu pacinziusi si misiru a mpupari,
ntunnu a lu zuccu la troffa gira e mmita,
cuteddu e liama su pronti p'attaccari.

Quannu li troffi avianu di scattari
manu pacinziusi si misiru a putari,
caddi s'affacciaru e papuli di ita
pi falli spicari e daricci la vita.

Nun disprizzari lu cocciu ca unn'è sanu
ora ca la rappa sta murennu nta la manu,
grossa com'era, la vidi ora cchiù sicca
e lu so scheletru affaccia a picca picca.

A ringu si mancia la racina
a lu cocciu nun ti pò appricari,
nunn'essiri di vucca troppu fina
di chiddu c'avi coccia di scartari.


(Ezio Spataro)