L'omini di sta terra
sunnu aceddi senza posa
si curtivanu la serra
si cci chiantanu la rosa
di lu friddu e l'intemperi
s'addifenninu lu ciuri
e cci mettinu fumèri
pi rristari cchiù sicuri
Quannu arriva un forti friddu
e la terra è di cristallu
di stu ciuri e d'un capiddu
nun ci nn'è, mancu a paallu
Nta sta terra nun c'è largu
pi li ciuri sempr'eterni
nta lu sonnu d'un letargu
nni sbitaru viti e perni
Nun mi serbi fari un votu
la disgrazia arrè mi vasa
veni lestu un tirrimotu
cadi tutta la me casa
Tu Qoèlet si cuntentu
si curtivu la me rosa
quannu sicca un mi nni pentu
la me terra s'arriposa
Tu Qoèlet si cuntentu
si curtivu lu me ciuri
quannu veni friddu e rentu
su cuntati li me uri
Tu Qoèlet si cuntentu
si curtivu la campagna
st'arrivannu un forti ventu
sentu l'acqua ca mi vagna
(Ezio Spataro)