27 dicembre 2010

Qoelet
























L'omini di sta terra
sunnu aceddi senza posa
si curtivanu la serra
si cci chiantanu la rosa
 

di lu friddu e l'intemperi
s'addifenninu lu ciuri
e cci mettinu fumèri
pi rristari cchiù sicuri

Quannu arriva un forti friddu
e la terra è di cristallu
di stu ciuri e d'un capiddu
nun ci nn'è, mancu a paallu

Nta sta terra nun c'è largu
pi li ciuri sempr'eterni
nta lu sonnu d'un letargu
nni sbitaru viti e perni

Nun mi serbi fari un votu
la disgrazia arrè mi vasa
veni lestu un tirrimotu
cadi tutta la me casa

Tu Qoèlet si cuntentu
si curtivu la me rosa
quannu sicca un mi nni pentu
la me terra s'arriposa

Tu Qoèlet si cuntentu
si curtivu lu me ciuri
quannu veni friddu e rentu
su cuntati li me uri

Tu Qoèlet si cuntentu
si curtivu la campagna
st'arrivannu un forti ventu
sentu l'acqua ca mi vagna

(Ezio Spataro)