28 febbraio 2011

IKEA

















Stipicieddi e casciunedda tu nni trovi na marea,
si ti pigghi l'autobussu e ti fermi dda nn' Ikea,
c'è la seggia chi circavi, lu cuscinu c'addisiavi,
lu divanu ca si grapi e lu lettu chi nsunnavi.

A filera cci su libbra ca un si sapi dunni vennu
su di plastica e su finti e di paggini unni tennu,
sunnu cosi di la Svezia e di gustu assai modernu
su mircati e ti l'adatti pi staciuni e pi lu mmernu.

Siddu vogghiu mi l'accattu l'orsacchiottu di pelusci
fannu preu a li picciriddi cu li facci troppu musci,
stannu misi a gran munzeddu nta un panaru a la trasuta
in offerta a deci euru, ti l'accatti a la nisciuta.

Tanta genti chi s'affudda cu la smania d'accattari,
a la cassa misi a turnu cu la prescia di paari,
tennu mmanu ciuri finti e cannili profumati,
cu la facci cuntrariata ca mi parinu stressati.

Quannu veni lu me turnu c'è la cassa fai da te,
ca di carti e bancomatti si nni mancia a tignitè,
tu ci metti lu to pin e aspetti lu responsu,
e mi nesci lu scontrinu ca un capiddu un mi lu sconsu.

Sugnu fora di lu store cu sacchetti e bursiceddi,
mi spinnivi un patrimoniu, cci lassavi la me peddi,
lu stipendiu risparmiatu mi finì nta la mubilia,
la me casa pari bedda e di nuddu è aviri mmidia.

Pozzu fari assai mmitati, m'accattavi li pusati,
li pigghiavi dda nni Ikea e mi parsiru arrialati,
si mi serbi un tavulinu n'atra vota arrè mi partu,
a lu store mi presentu di matina all'ottu e un quartu.

La munita trasi e nesci, mancu vidi la sacchetta,
ca si fici sciddicusa comu fussi sapunetta,
quannu è tempu di la crisi e si isa la marea,
ti cunforti a lu pinzeri d'appuntari dda nni Ikea.

(Ezio Spataro)