29 novembre 2010

Na petra















A principiu di na sciarra
chi sta p'addumari
c'è la rabbia di cu parra
prima ancora d'attaccari.

C'è l'offisa ripituta
di cu voli la raggiuni,
la so vucca nun s'astuta,
si pripara un timpuluni.

E s'addumanu li nerbi
di na sciarra assai cuvata
la parola ormai nun serbi,
e già parti na lampiata.

Li cristiani a giru a giru
su curiusi di sta rissa,
ci su facci misi a tiru,
e si grapi na scummissa.

Nta lu vivu di la lotta
hannu pugna già sirrati,
cu si piggha n'atra botta
avi l'ossa già spaccati.

S'aizzaru comu cani
ca si grattanu la rugna,
sà chi spinci nuatri umani
a sirrarinni li pugna..

E dda petra assai tinuta
nta na manu stritta e chiusa
di lu sangu fu tinciuta
e di n'terra ancora accusa:

"Sugnu petra di muntagna,
lu me regnu è minerali,
e ssa testa chi guadagna
arrivannu a lu spitali?

A lu regnu di l'umani
sempri stetti suttumisa
mi pistaru porci e cani
ma sta cosa un c'era misa!!

Di la terra mi pigghiaru
p'attaccari lu nemicu
di ssa testa c'ampicaru
nn'arridducinu na ficu!"


Ezio Spataro